Am citit de curând într-o carte că unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face este să spui mereu ,,mulțumesc’’… însă mulți dintre noi uităm de unde am plecat atunci când ajungem în vârf. Ignorăm oamenii care ne-au întins o mână atunci când am crezut că nu vom face față la obstacolele vieții. De ce să le mai spunem ,,mulțumesc’’? Ei oricum știu că ne pasă, iar într-un program încărcat cine mai are timp și de lucruri de genul?
Da, știu că e greu. Astăzi toată lumea aleargă după timpul nostru. Mai ales dacă suntem angajați într-o corporație sau studenți cu o grămadă de proiecte pentru facultate. Programul pe care îl avem e lung și obositor; dar cel mai trist este că ne e frică să spunem ce simțim. Ne temem să le arătăm altora că ne pasă fiindcă nu am fost învățați așa.
În schimb, suntem convinși că ceilalți știu la ce ne gândim. Nu mai are rost să comunicăm. Adevărul e că nimeni nu ne poate citi gândurile și cel mai simplu ar fi să exprimăm ce se ascunde în interior.
La început, este cel mai probabil să ne simțim incomfortabil; mai ales dacă facem ceva nou. Însă, în timp, vom vedea că acest mod de raportare ar putea să ne aducă mai multe beneficii decât pierderi și să ne ajute să ne apropiem cu adevărat de ceilalți.
Deși nu suntem perfecți, putem încerca să le spunem oamenilor pe care îi iubim cât de mult ținem la ei… și de ce nu? să le arătăm acest lucru, comportându-ne ca atare.
Un simplu ,,mulțumesc’’ nu pare mare lucru, dar poate fi începutul la o schimbare de relaționare… și ne vom simți de 100 de ori mai bine când vom realiza că această schimbare a pornit chiar din interiorul nostru.
Așa că eu vă mulțumesc astăzi fiindcă v-ați rupt puțin din timpul vostru să citiți ce am avut de zis.
Vă îmbrățișez!
#CevaDiferit 
Lasă un comentariu