#CevaDiferit

”- Awww, vă stă atât de bine împreună.
– Awww, mulțumesc (sarcastic). Suntem cei mai buni prieteni.”

Acesta este lucrul care mă frustrează pe mine – oamenii care mă cuplează întotdeauna cu cel mai bun prieten… care e tip. Ar fi drăguț dacă măcar s-ar opri după ce le explici de ce nu vă potriviți și știți că ați funcționa mai bine ca prieteni. Dar nu… așteaptă să le zici povestea vieții cu argumente foarte puternice doar ca să îți răspundă ,,da, sigur veți fi voi împreună… parcă vedem.” Și atunci ce mai poți să răspunzi? ,,Acum că pui problema așa, ne-am răzgândit… ne gândim să stabilim data când ne căsătorim… sperăm să fie vară… hai să începem să stabilim invitații la nuntă.”

Okay, nu. Pauză. Stop joc. Whatever.

Suntem cei mai buni prieteni și așa vom rămâne. Nu există lumi paralele, vieți anterioare sau viitoruri incerte în care să schimbăm asta. De ce e atât de greu de crezut că o femeie poate fi amică cu un bărbat? Da, suntem anatomic diferiți, dar dacă amândoi știm ce vrem și ne comunicăm clar limitele… mi se pare logic să putem păstra o prietenie frumoasă. Nu e imposibil să am o prietenie sinceră și autentică cu cineva diferit de mine, suntem oameni până la urmă.

Și da, e enervant ca mereu să iasă interpretări tâmpite. Mai ales după ce tu ai și explicat de ce nu. Vă rog eu frumos, din suflet, învățați să ascultați opinia celuilalt și încercați să îi înțelegeți perspectiva… înainte să trăiți în imaginea din mintea voastră. Adesea realitatea nu funcționează chiar așa… și ne cam contrazice ideile; mai ales când sunt nerealiste.

Iar dacă tot suntem la acest subiect, mă mai frustrează ceva. Când cineva se căsătorește avem termenul ,,casă de piatră”. Super! Dar atunci, de ce nu există un termen și pentru prietenii? Facem aici discriminare? Așa că m-am hotărât – de acum înainte eu voi folosi termenul prietenie de cărămidă (am ceva teorie cum cărămida rezistă mai mult decât piatra; nu știu dacă e adevărat sau nu) pentru toți cei care se gândesc să îmi spună cu care dintre cei mai buni prieteni ai mei mă căsătoresc de data asta. O să le răspund așa:

– Noi doi avem prietenie de cărămidă, sorry. Nu se aplică termenul casă de piatră (zâmbet de satisfacție).

Poate mă credeți acum rea, dar eu chiar consider că unele prietenii pot să fie mult mai puternice decât o căsătorie fără fundație solidă…. dar asta e deja o temă pentru altă postare.

Până data viitoare vă îmbrățișez și nu uitați să vă descoperiți și voi prietenii de cărămidă.

Cu mare drag,
Mădă

P.S: Cel mai mult îmi place că la prietenie nu avem termen de divorț. Așa că eu zic să fim prieteni cam toată viața… sau ar trebui să inventăm un nou termen? Hmm….