#CevaDiferit

 “Fiecare persoană e ca o insulă, singurul pod spre ceilalți, este prin cuvinte. Atâta timp cât noi nu vorbim între noi, devenim niște mici insule singure…” – Astrid Elise Arefjord, Skam

De ce am încetat să mai depunem efort când interacționăm? Am fost prea des răniți? Am avut încredere în cei care ne-au dezamăgit? Am oferit tot ce am avut unor persoane care nu erau implicate și am uitat să ne apreciem pe noi?

Oricare ar fi motivul, consecințele acelei perioade se văd acum. Am început să creăm ziduri și să ținem oameni la distanță, ca să nu mai suferim. Ne îndepărtăm de ceilalți înainte de a afla cum sunt ei cu adevărat, pentru că ne e teamă, că odată descoperit sufletul unei persoane, o să devenim vulnerabili și o să ne pierdem.

Suntem o societate destul de conștientă de ce se întâmplă în jur, dar cu toate acestea – pierduți pe dinăuntru. Am lăsat rețelele de socializare să ne zică cine ne e prieten, cine merită să ne cunoască sufletul, pe cine să urmărim ca fiind un model pentru o viață mai bună. Am uitat să trăim prezentul. Dacă am reuși să fim empatici cu noi, să simțim ce ni se întâmplă, să ne analizam cu ochi limpezi și să fim sinceri…. am realiza că pentru a da mai departe iubire e nevoie să fim noi înșine plini de sentimente. Dacă noi nu mai simțim cum trebuie, e destul de dificil.

Într-adevăr, înainte de a dărui iubire mai departe, trebuie să ne cunoaștem pe noi, iar pentru a face asta avem nevoie de oameni.

Oamenii care te-au citit de la început pe tine, ca întreg, acel haos complet de emoții și gânduri și au avut încredere că o să găsești calea spre cea mai bună versiune a ta. Un prieten, te poate vedea mai clar și conștient din afară, decât cum te vezi tu, cu tot ce se întâmplă în mintea ta, cu tot ce simți.

Ai nevoie de oameni ca să îți poți trăi viața la maxim, pentru că să fim sinceri, câte emoții adevărate poți simți de unul singur? Nu poți doar să zici că ți-e bine singur și că ești fericit; nu, e o zonă de confort, am ajuns într-un punct în care zidul s-a multiplicat prin straturi de rețele de socializare, care ne țin departe de potențiala viață.

Deci de ce nu mai depunem efort? Suntem prea comozi, luăm prea în serios tot ce ne oferă rețelele de socializare și uităm că o relație nu constă doar în magia de moment. Deci ai răbdare cu tine, încearcă să te cunoști și să îți permiți să fii vulnerabil cu alți oameni. Haide să nu lăsăm să ne scape printre degete oamenii cu care am simțit emoții veritabile doar pentru că ne e frică sau suntem prea nepăsători.