#CevaDiferit

Cât de des le-ai spus altora ,,mulțumesc’’; ,,te apreciez’’; ,,ești o persoană minunată’’?

Cât de des ți-ai spus ție toate astea?

Ia-ți un moment ca să lași întrebările să se așeze.

E oare vreo diferență în felul în care vorbești cu ceilalți… și apoi cu tine?

Dacă răspunsul e ,,da” atunci citește mai departe. Dacă e ,,nu” atunci cel mai probabil acest articol nu e pentru tine.

Cel mai probabil îți spui adesea expresii de genul:

,,Nu sunt destul de bun!’’

,,Sunt o persoană groaznică!’’

Oare de ce? De ce suntem adesea buni cu ceilalți, dar aspri cu noi?

În spate la toate expresiile răutăcioase se ascunde criticul interior. Acea parte din noi căreia ne place să îi spunem să ne lase în pace, fiindcă mereu ne sâcâie. Din păcate, cu cât încercăm să îl evităm cu atât îi dăm mai multă putere. Ignorarea criticului interior ne creează și mai multe probleme.

Cum am putea, totuși, să facem pace cu această parte din noi?

Putem începe prin a vedea beneficiul pe care ni-l aduce – ea încearcă să ne protejeze din a fi răniți. Cu cele mai bune intenții, dar uneori îi iese foarte prost. Când eram mici sigur ne-am fi ars dacă nu ascultam de mama care ne spunea ,,nu pune mâna pe aragaz!’’. În timp, însă, aceste avertismente de la părinți, precum și de la alții s-au internalizat… iar acum nu mai e nevoie de ceilalți să ni le spună. Ni le zicem chiar noi! Criticul interior ne apără de pericole, însă când situația e una ambiguă și nu avem o soluție clară – apare sentimentul de frică – iar prima reacție a părții critice din noi e să ne spună că ,,nu suntem destul de buni’’; ,,că nu vom reuși’’; ,,că nu merită să riscăm niciodată’’. Acum că știm toate astea, poate ne-ar ajuta să tratăm acest critic interior cu blândețe, fără să îl mai certăm așa de mult.

Povestea e frumoasă… dar cum ne atingem obiectivul prin comportamente? Mai ales după ce atât de mult timp am urât și evitat această parte din noi… o să ne fie destul de greu să ne schimbăm.

Da, așa e, dar repetiția e mama învățăturii și dacă vrem chiar se poate.

V-am pregătit câteva exerciții pe care le puteți folosi oricând, ca să vă apropiați mai mult de acel așa zis ,,tiran’’ din voi:

• Amintește-ți în momentele în care te critici că nimeni nu e perfect; suntem toți confuzi, uneori ne simțim neînțeleși… trecem prin obstacole; nu ești singurul care se confruntă cu această problemă
• Întreabă-te ,,mă ajută să gândesc așa?’’; ,,cum aș putea vedea lucrurile altfel?’’ apoi încearcă să vezi mai multe alternative ale situației
• Când îți spui că ,,nu ești destul de bun’’ sau că ,,nu poți obține ceea ce îți dorești’’ caută dovezi în realitate; în trecut ai reușit să obții ceea ce ți-ai dorit? Dacă da, observă cum ai putut face asta; dacă nu, întrebă-te ,,ce nu a mers?’’ și extrage învățăturile utile
• Dacă ești o persoană deschisă și foarte sociabilă din fire – sună un prieten de încredere atunci când ești critic și vezi care e părerea lui; vei fii surprins să descoperi că de multe ori ceilalți nu au aceiași părere – demonii sunt doar în mintea ta, nu și în realitate
• Creează un obicei din a vedea lucrurile frumoase din viață și fii recunoscător pentru ele
• Amintește-ți de beneficiile pe care le are criticul interior – să te apere de suferință – și gândește-te dacă în situația în care te afli reușește să ajute sau nu; dacă e a doua variantă spune-i că îl apreciezi pentru tot ce face, dar uneori contextele din  se mai schimbă; ce a fost valabil în trecut nu e și în prezent 😉
• Ține cont de reușitele pe care le-ai avut până acum, iar pe viitor când mai duci la bun sfârșit ceva dificil oferă-ți o recompensă (ia-ți un cadou, mergi la film cu prietenii, la un concert, orice te face fericit)

Și… cel mai important… dacă nu ai auzit până acum asta – ,,eu cred în tine!’’. Ai o lumină în interior care strălucește, chiar și atunci când nu o vezi. Crede-mă, nu mai e nimeni la fel ca și tine. Cu toții suntem unici. Ne asemănăm în multe feluri, dar experiențele prin care am trecut și modul nostru de gândire ne diferențiază. Unii suntem mai artiști. Alții mai visători. Majoritatea mai realiști… dar nu asta e problema. Comparațiile nu își au locul… și dacă vrei să te biciuiești și să te compari cu cineva azi – îți dau o provocare. Compară-te cu tine, cu versiunea ta de ieri… pentru că întotdeauna aceea e singura comparație care merită într-adevăr făcută. Dă-i criticului interior o vacanță… și la final de zi, pune capul pe pernă, liniștit și iubește-te pe tine. Asta e cel mai important!

Cu mare drag,

Mădă ❤