#CevaDiferit

‚,În ziua de azi suntem mai conectați ca niciodată… la tehnologie. Din păcate, ne-am deconectat… de la viață.’’

Suntem foarte buni când vine vorba de a trimite mesaje, dar când e vorba să stăm față în față cu o persoană, de multe ori nu mai știm ce să zicem. Ne cresc costurile atunci. E nevoie să ne gândim –,,ce simt? oare am zis ceva stupid? celălalt ce crede?’’. În mediul online e mai sigur. Nu e nevoie să fim noi puși față-n față cu responsabilitatea. Atunci când aruncăm cu ,,hate’’ în celălalt – e mai simplu să o facem pe net, iar dacă cineva ne enervează… putem să îi dăm cu ,,seen’’ și am rezolvat problema. Dacă viața reală ar funcționa ca messengerul de pe Facebook sau ca și comentariile de pe Youtube  nu am avea de ce să ne pese.

Tehnologia e peste tot. Ne conectăm întotdeauna la ea. Ne deconectăm însă, de la noi. Nu mai știm ce vrem sau ce ne pasionează. Nu ne mai știm valorile. Dacă stăm câteva ore fără telefon deja ne apucă anxietatea. Chestiile astea contemplative sunt oricum pentru fraieri (aviz celui care scrie), noi ăștia cool ne-am tehnologizat (de tot).

Nu mă înțelegeți greșit, tehnologia e bună… dar când nu putem avea o conversație de 15 minute fără să ne verificăm de 5 ori telefonul cred că avem o problemă.

 În ziua de azi, oamenii sunt foarte distrași de tehnologie… așteaptă să le dicteze alții viața și nu mai au autonomie. De ce mai avem nevoie de cunoștiințe dacă se găsește totul pe net? Mai dă-o naibii de cultură generală. Acum avem Wikipedia și la un search pe Google găsim orice.

Faptul că poți găsi orice pe net, nu înlocuiește nevoia de a face școală. Unele lucruri e nevoie să le ai în cap, asta cel puțin dacă îți dorești să te dezvolți pe plan personal și să ai gândire critică. Nu tot ceea ce găsești pe net e și corect, iar adesea e important să poți cerne informația. Cum o să faci asta dacă nu o să știi nimic, decât ceea ce scrie în mediul online? Sau cum o să te descurci în viață dacă nu poți lua o decizie fără să consulți internetul?

O altă problemă e viziunea noii generații, care au aspirații total diferite de noi când eram copii.

Cred că majoritatea ne doream portocale de la Moș Nicolae și jucării drăguțe de la Moș Crăciun când eram mici, astăzi copiii își doresc tablete. Nu mai ies afară să se joace, iar atunci când ies stau mare parte din timp tot pe telefon. Sunt de acord că există diferențe între generații, dar cred că s-a ajuns un pic cam departe. Copiii nu mai știu să se bucure de board games și de distracția aceea firească în natură. Tot ce știu e un Candy Crush pe telefon.

Parțial e vina la ce se promovează mai nou – să ai iPhone ultimul răcnet, nu cumva să fie copilul mai prejos. Parțial e și vina faptului că acești copii nu mai sunt învățați să se bucure de lucrurile simple cum ar fi ieșitul afară, jucatul cu mingea, board games… sau discuții profunde fără telefon. Poate că așa nu ar mai fi atât de prinși toată ziua pe laptop, dacă le-am acorda mai multă atenție nevoilor reale pe care le au, fără să le substituim cu tehnologia.

Poate că sunt idealistă… dar mi-aș dori să văd o schimbare la nivel de mentalitate în ceea ce privește tehnologia și cât de mult contează ea pentru noi. E important să învățăm să o folosim? Da. E un obiectiv în a ne lăsa toată viața acaparați de ea? Nu.

Eu una încerc pe cât posibil să reduc timpul pe care îl petrec pe telefon atunci când ies în oraș cu un prieten, fiindcă sunt convinsă că putem să ne bucurăm de un ceai cu prietenii noștri și fără notificări pe Facebook. Putem să mâncăm ceva dulce și fără să postăm toată ziua pe Instagram. Iar din când în când, nu ar strica să ieșim la o plimbare pe afară cu notificările dezactivate.

Cred că lucrurile simple sunt în final cele mai frumoase, dar în epoca consumerismului am uitat ceea ce este cu adevărat important – să fim oameni; să știm să purtăm conversații reale, să avem o cultură generală și să putem să rămânem sinceri cu noi… indiferent de câte reclame vedem pe Facebook sau cine ne scrie pe Messenger de data aceasta.

Suntem conectați la tehnologie? Da. Poate ar fi drăguț să facem un pas înapoi… și să ne reconectăm… la viață.

Cu mare drag,

Mădă ❤