#CevaDiferit

A spune cuiva “te iubesc” pentru prima dată.

A cere ajutor atunci când ai nevoie.

A admite că ai greșit.

Ce au în comun toate aceste experiențe? În fiecare dintre ele îți dai voie să fii vulnerabil. Ce înseamnă, totuși, să fii vulnerabil? Dacă încerci să cauți termenul în dicționar, definiția sună cam așa “care poate fi rănit; atacat cu ușurință sau care are părți slabe, demne de criticat”. De la această definiție începe articolul nostru.

Cred că adesea a fi vulnerabil este văzut drept sinonim cu a fi slab. Totuși, a fi vulnerabil nu înseamnă să fii slab și defect sau să le dai voie oamenilor să abuzeze de bunăvoința ta. A fi vulnerabil înseamnă “să îți dai voie să fii văzut exact așa cum ești, cu calități și defecte; să iubești din toată inima chiar și atunci când nu ai nicio garanție că aceasta nu va fi frântă” (Brené Brown). Drept completare la această definiție, cred că merită să adaug faptul că vulnerabilitatea presupune un grad de risc, riscul de a fi criticat, însă în aceeași măsură ea presupune asumarea a cine ești cu adevărat. Un bun exemplu de ce înseamnă să fii vulnerabil poți vedea în citatul din următoarea poză:

Totuși, de multe ori, datorită mesajelor pe care le auzi de timpuriu precum “dacă plângi, ești slab” sau “e o prostie să fii sensibil”, ajungi să asociezi lucruri care duc la conexiuni profunde cu rușinea. Deschiderea autentică față de oameni, admiterea unei greșeli devin experiențe pe care simți nevoie să le eviți din frica de a nu părea că este ceva profund greșit cu tine. Vulnerabilitatea devine, astfel, o problemă și nu o formă de curaj cum este ea, de fapt. Acest lucru nu îl spun doar eu, îl spune și cercetătoarea Brené Brown în cartea ei – “Curajul de a fi vulnerabil”. Te invit să o citești dacă ai timp. Mie una mi-a schimbat viziunea asupra vulnerabilității. Ea și mulți alți oameni care au avut curajul să-mi împărtășească secretele lor, să nu fie puternici cu mine, să admită că și ei trec prin perioade mai grele și că uneori chiar au plâns… sau poate au avut nevoie să ceară ajutor. Indiferent de statut social, vârstă sau aspirații cu toții avem momente de vulnerabilitate.

Acestea fiind zise, precum și din dorința de a pune în practică ceea ce susțin, am decis să împărtășesc și eu, Mădălina Dan, o experiență vulnerabilă:

În urmă cu o lună, am început să îmi recitesc jurnalele. Deși poate din exterior nu pare un lucru măreț, ceva s-a schimbat în mine. Am reușit să îmi văd greșelile, să mi le asum, să admit că am iubit și mi-am frânt inima. Nu am fost perfectă și nu am avut cele mai inspirate alegeri, dar, cumva, prin faptul că mi-am dat voie să îmi asum toate acele experiențe, am evoluat.

Odată cu asumarea, am început să am conversații vulnerabile cu oamenii din viața mea. Să nu mai ascund ceea ce simt în interior din frica de a fi judecată, considerată defectă sau slabă. Astfel, am realizat că atunci când îți dai voie să fii vulnerabil cu oamenii din viața ta, ei te pot cunoaște în profunzime și să te accepte chiar și atunci când nu ești perfect.

“Toate lucrurile au o crăpătură, fie ea cât de mică. Pe acolo intră lumina în ele” (Leonard Cohen) – cam așa ar suna, în linii mari, concluzia mea.”

Până data viitoare, sper să reflectezi la “crăpăturile” prin care intră lumina în tine și să ai curajul să fii vulnerabil cu oamenii care merită.

Vrei să afli mai multe? Îți recomand următoarele 2 filmulețe de la cercetătoarea Brené Brown:

1. Despre experiența cercetătoarei cu vulnerabilitatea:

2. Despre cum se manifestă rușinea (atât la bărbați cât și la femei) și cum ne împiedică să fim mai vulnerabili:

”Nu există efort fără greșeală și neajunsuri. Nu există nici triumf fără vulnerabilitate.” – Brené Brown

Susține Mișcarea Ceva Diferit! 

Dacă acest articol te-a mișcat,

Dă-l mai departe,

Să fie și altul inspirat!

Cu drag, Echipa Ceva Diferit ❤