#CevaDiferit

Experiența mea cu relațiile romantice este plină de povești despre control – atât personale, cât și observate în cazul altora. Bineînțeles, mulți definim iubirea în termeni de control excesiv fără să ne dăm seama. Ne raportăm într-o relație la nevoia de a sta 24/7 cu o persoană, a ști tot ce face, când și cum face, precum și toate conversațiile, prieteniile, mesajele, etc. Adevărul este că toate aceste acțiuni de control excesiv nu sunt despre iubire. Ele se nasc dintr-un loc plin de nesiguranțe și frici, mai ales frici legate de abandon și de a rămâne singuri. Fiindcă de cele mai multe ori vedem singurătatea drept cel mai rău lucru din lume, deoarece ne creează disconfort și ne face să stăm față în față cu cine suntem noi (și cu emoțiile pe care nu prea știm cum să le gestionăm).

Multă vreme am crezut și eu că este nevoie să controlez felul în care reacționează sau gândesc ceilalți pentru ca viziunea lor despre lume să se suprapună 100% cu ideile mele, altfel ceva este greșit la ei. Cu adevărat, însă, oricât de mult ne-ar plăcea să credem că putem controla oamenii și alegerile pe care ei le vor face, adevărul este că nu putem. Mereu vor fi părți din ei la care nu vom putea să avem acces în totalitate, deoarece fiecare venim dintr-o anumită familie, avem anumiți prieteni, experiențe diverse în alte relații, iar la aceste lucruri noi nu avem acces în totalitate ca și parteneri pentru că nu am trăit toate aceste evenimente alături de celălalt. Desigur, ele pot fi povestite, pot fi procesate și înțelese rațional, dar cred că merită să admitem că fiecare partener vine în relație cu un anumit bagaj care era acolo chiar înainte de a ne cunoaște pe noi. Și, în plus, e mult mai sănătos să asumăm din start că spațiul privat e unul esențial în orice relație, datorită faptului că o legătură sănătoasă se bazează pe individualitatea fiecăruia care se exprimă într-un mod autentic, precum și pe experiențe frumoase împărtășite împreună.

Deși frica e mare, simplul fapt că ne dorim să controlăm ce face și cum gândește o altă persoană, ar fi nevoie să ne îndrepte mai mult spre interiorul nostru, spre a ne ridica întrebări legate de nevoia noastră de control. Întrebări precum – ,,de ce simt nevoia de a controla această persoană?’’; ,,ce frici și nesiguranțe se ascund în interior? frici de abandon sau de singurătate?’’. Și, poate, încet, încet, realizăm că fricile noastre sunt cele care ne conduc acțiunile mai mult decât partea rațională. Poate că e nevoie să admitem că oamenii au dreptul la opinii diferite de ale noastre, că au liber arbitru și pot decide așa cum își doresc.

De multe ori, însă, în relații, alegem persoane nepotrivite în speranța de a schimba sau de a duce în sfârșit pe cineva pe drumul cel bun. Chiar avem și un vers într-o poezie o dată ,,să îi scrii o scrisoare să îl duci spre drumul cel bun…/ care drum, frate, care drum?’’. Drumul cel bun prin filtrul și viziunea ta, bineînțeles. Totuși, tu nu știi viitorul… și deși pentru tine un anumit mod de a face lucrurile este greșit în totalitate, pentru cealaltă persoană poate fi exact experiența de care are nevoie pentru a evolua. Așa că nu putem știi exact ce îi rezervă viitorul acelei persoane, însă putem știi cu certitudine că ne creem un prezent dureros atunci când nu acceptăm faptul că nu putem controla în mod ultim pe nimeni, oricât de mult ne-ar plăcea să credem acest lucru. Iar dacă simțim nevoia să controlăm și să schimbăm pe cineva pentru a adera la viziunile și valorile noastre, tot ce vom face este să creem mai multe conflicte și neînțelegeri. Acum, de fiecare dată când simt că cineva ar fi nevoie să vadă lucrurile ca mine în relații romantice sau să aleagă altfel decât o face, îmi ridic semne de întrebare legate de următorul aspect – ,,este persoana respectivă potrivită pentru mine?”. Dacă văd că nu avem aceleași valori, aspirații, direcții de viitor și mai mult decât atât, aceiași asumare și investiție în relație, accept că s-ar putea să nu fie… și că poate experiențele pe care le-am trăit cu acea persoană sunt doar niște lecțiie valoroase care mă vor ajuta în relațiile viitoare. Oamenii apar și dispar din viața noastră cu un motiv, totul este în continuă schimbare, iar uneori e nevoie să acceptăm că oricât de mult ne-am dori ca ei să fie așa cum vrem noi, expresia lor autentică este alta. Și, bineînțeles, dacă expresia noastră autentică și a lor intră mai mult în conflict decât să ajungă la consens, iar conflictele sunt legate de valori și principii de viață, aici e nevoie să ne punem o nouă întrebare – ,,de ce suntem sau am vrea să fim într-o relație cu o persoană nepotrivită pentru noi? poate datorită tiparelor văzute în familie sau a modelelor noastre inconștiente despre relații?’’.

Nu știu care este experiența voastră cu relațiile romantice și nepotrivirile de caracter. Din ce observ în jurul meu, foarte multe persoane se tem să accepte momentele în care e nevoie să încheie o relație. Adesea din frica de a rămâne singuri. Totuși, singurătatea nu e acel bau-bau pe care îl credem, fiindcă suntem mult mai singuri în relații toxice decât am fi fost vreodată atunci când nu aveam o relație. Singurătatea nu este problema, ci cum folosim acel timp pe care îl petrecem cu noi – să ne criticăm sau să învățam lucruri noi care să ne fie utile pentru a evolua? Așa că da, chestionați-vă alegerile și tiparele în relații de fiecare dată când simțiți nevoia de control și poate vă adresați o întrebare mai apropiată de voi – ,,mie mi-ar plăcea să fiu controlat și să mi se spună ce să fac 24/7? eu cum m-aș simți în această situație?’’. Astfel, putem deveni mai empatici și să înțelegem mai bine felul în care se simte o altă persoană atunci când încercăm să o schimbăm sau controlăm.

Fără blamare, oferă-ți compasiune. Am controlat și încercat și eu să salvezi destui oameni în relații, până m-am prins că aveam nevoie cu adevărat să mă regăsesc pe mine, cea autentică. Nu doar în relații, ci și înafara lor. Să văd ce îmi place, ce valori am, care sunt principiile mele, ce mă face fericită sau tristă și ce îmi place să fac atunci când am timp liber. Am învățat să iau reflectorul de pe celălalt și să îl redirecționez spre mine, pentru a-mi observa neajunsurile și defectele și a lucra activ să înțeleg și să accept cu seninătate că oamenii au dreptul să nu mă placă, să aibă alte opinii, să mă susțină sau să mă urască și bineînțeles, să decidă să nu investească pentru a fi într-o relație cu mine. Fiecare decizie luată de alții îi reflectă în cea mai mare parte pe ei și nu e atât de personală precum ne place să o facem, fiindcă la final de zi, toți ne căutăm expresia cea mai autentică, doar, se mai întâmplă, ca pe parcurs, să rănim și alți oameni din acest motiv.

Dacă acest articol rezonează cu tine, sper să ai curajul să renunți la control și să pornești într-o nouă călătorie de a te descoperi și salva pe tine.

Cu mare drag,

Mădă ❤ 

Susține Mișcarea Ceva Diferit!

Dacă acest articol te-a mișcat,

Dă-l mai departe,

Să fie și altul ajutat!