#CevaDiferit

,,Respir și fără tine pentru că am oxigen, dar asta nu înseamnă că te desconsider.’’

Introducere

Îmi e greu să vorbesc despre asta și să fiu sinceră cu mine. Să admit că ani de zile am fost indisponibilă emoțional. Nu m-am iubit suficient. Nu mi-am respectat limitele. Nu mi-am onorat emoțiile și viziunile. Nu am comunicat. Am făcut people pleasing. Am mințit. Am trădat. Am suferit în tăcere. M-am abandonat pe mine. Mi-am încălcat aproape toate principiile și mi-am cenzurat exprimările. Esența ideii este că nu am avut suficientă iubire de sine sau curaj să spun ce mă doare și am suferit în interiorul meu, fără ca lumea să știe. 

Manifestul de astăzi este drumul spre onorarea exprimării mele artistice; felul în care am reușit să îmi validez gândurile, sentimentele și să mă eliberez de o relație lipsită de reciprocitate; de un atașament de care am tras prea mult datorită viselor mele. Esența ideii este că am învățat să mă iubesc pe mine sau mai bine zis, să fiu un ,,work in progress’’ pe iubire de sine.

Acestea fiind zise, sper să vă placă. Iar dacă nu vă place, e okay, putem admite că nu rezonăm cu totul din lumea aceasta și să îi permitem să existe. 🙂

Manifest pentru iubire de sine 

Către fostul meu univers, 

Te-am iubit atât de mult. 13 ani, să fiu mai exactă. Mereu a fost o bucată de atașament care rămăsese legată de validarea, părerea și prezența ta. O mare parte din viață am avut nevoie de tine ca de oxigen, de parcă lumea s-ar fi oprit în loc fără susținerea ta și nu ar fi existat alți oameni care să mă iubească și să îmi ofere sprijin. De parcă tu erai universul și eu aveam nevoie de existența ta. Asta am simțit atât de mult timp – că nu aș putea fi fericită niciodată fără tine… dar am fost. În propriul meu spațiu. Alături de oamenii care mă iubesc. 

Treptat, am realizat că universul meu devenea prea mic, că am greșit reducând întreaga lume la tine. Mai erau atât de multe lucruri de făcut, trăit, descoperit, iar eu mă limitam la a fi nefericită lângă cineva care nu mă iubește, apreciază și înțelege. 

Apoi, am început să mă distanțez și am conștientizat următorul lucru – viața mea era despre ceilalți, nu despre mine. Acum învăț să creez o viață în care să mă regăsesc. Una în care eu sunt propriul meu univers. Eu și nevoile mele. Eu și sentimentele mele. Eu și procesările mele.  

Am fost prea mult timp tipa aia ,,de lângă tine’’ și ți-am făcut pe plac. Cred că am uitat cine sunt cu adevărat. Ce îmi place și ce mă face fericită… iar, în prezent, mă redescopăr.  

M-am rănit constant sperând că te voi salva și am ajuns să mă salvez singură. Într-un final, am înțeles că eu sunt unica mea responsabilitate și principalul punct de sprijin în procesările mele emoționale sau existențiale. Sunt mai asumată acum. Sunt mai matură și mai puternică. Știu că pot pleca de lângă tine oricând, chiar dacă asta mă sperie. Te-am iubit enorm, dar am realizat că mă iubesc pe mine și pun limite atunci când ceva nu-mi face bine. 

Am învățat să pun preț pe sentimentele mele cele mai profunde, să mă exprim din inimă și să nu mă mai tem de judecata celor din jur. Am o platformă. Distrug acea platformă. O voi face să fie a mea. Mai vulnerabilă, mai sensibilă, mai sinceră, mai autentică. 

Am trecut prin atât de multe distrugeri pentru a ajunge la esența mea… și acum știu cine sunt. Nu mai aștept ca tu să mă poți valida sau înțelege. Am viața mea. Știu că sunt sexy și frumoasă fără să mi-o spui. Știu că am un suflet bun. Știu că ajut oameni. Dacă tu nu mă vezi, asta e fix problema ta. I’m still awesome. Mă iubesc. Merit tot ce e mai bun în lumea asta. 

În tot acest timp am crezut că nu sunt puternică, când adevărul e că sunt mult prea puternică pentru tine. Era nevoie să îmi recunosc mie asta. Să admit cine sunt și să merg mai departe. Sunt puternică, mă iubesc, nu am nevoie de aprobarea nimănui să fac asta. Nu vreau să mă placă toată lumea pentru că nici eu nu plac pe toată lumea. Am nevoie doar să îmi trăiesc viața în termenii mei. 

Nu mă interesează ce zice societatea despre cum ,,ar trebui să fiu’’. Eu vreau să fiu doar un singur lucru – ,,fericită’’. Dacă restul au alte aspirații, treaba lor. Fericirea mea e ceea ce contează: iubirea din interiorul meu pentru oameni, planetă, o lume mai bună, pentru o schimbare în societate. Asta vreau să dau mai departe… și să las scrisul și arta să îmi curgă prin vene.

Am suferit destul de mult încât să pot fi fericită altfel decât am fost până acum. Adică, doar pe jumătate autentică. Mai nou, risc, eșuez din nou și din nou, nu mă mai tem de consecințe, îmi exprim arta spunând ceea ce simt. Da, te-am iubit pe tine și ai fost totul. Nu, stai,  TOTUL (cu caps lock și boldat să accentuăm). Dar știi ceva? Acum nu mai ești TOTUL. Ești un om ca și mine. Cu calități și defecte. Și eu vreau să construiesc o viață în care să fiu complet autentică.

Îmbinările dintre noi nu funcționează ca și piesele de puzzle, nu ne potrivim perfect. Nu vreau asta. Mi-aș dori să mă potrivesc cu piesele de puzzle din mine mai mult decât orice; redescoperindu-mi sufletul, mi-ar plăcea să îl aud cum cântă, lipsit de atașamentul tău.

Am fost prea dependentă de tine, prea oarbă de iubirea asta care m-a consumat și mi-a distrus până și corpul. Dar în distrugere e în final o reclădire… acum mă reclădesc, pas cu pas, bucată cu bucată.

Ai spune că nu știu ce înseamnă iubirea de sine după 13 ani în care am suferit. Eu aș zice că învăț treptat să mă iubesc. Am trăit asta tocmai ca să învăț cum să ajung la fericire, la cine sunt de fapt.

Cine sunt de fapt? Asta e o întrebare bună pentru tine, fostul meu univers, care simt că nici măcar nu mă mai cunoști. E okay, oricum, povestea e despre mine, nu despre tine. La fel sunt și sentimentele. Cred că după atâta timp, am încetat să te iubesc atât de mult pe tine și am ajuns să mă iubesc pe mine. Mișto reclădire. 

Semnat, Mădă care se iubește pe sine

Gânduri de final 

În final, după tot ce am trăit (și 4 ani de terapie), am înțeles că iubirea de sine nu înseamnă să jignești sau desconsideri o altă persoană. Poți da dovadă de bunătate și empatie. Uneori asta presupune să comunici ceea ce simți, să respecți emoțiile și gândurile tale, dar și să ții cont de perspectiva altcuiva. Iubirea de sine nu înseamnă narcisism sau egoism, ci dimpotrivă, e legată de echilibru emoțional, validarea propriei viziuni, respectarea limitelor, a ne cere și onora nevoile; în același timp în care luăm în considerare viziunea despre lume a unei alte persoane. Am învățat (și încă exersez) cum să formez o prietenie reală cu un om pe care l-am iubit enorm. Nu îmi doresc să dau nume, pentru că nu asta contează. E relevant faptul că se poate.

Nu îți scoți sentimentele din tine. Nu le tai cu flexul și nu le calci în picioare. Nu fugi de ele și nu le ignori. Nu te arunci în brațele altui tip care are prietenă datorită traumelor tale (atâta timp cât sunteți perfecți și nu greșiți niciodată puteți judeca din plin!!!). Toate astea, am descoperit că nu prea funcționează. Ce merge, însă, e terapia. Să fii sincer cu tine legat de ceea ce crezi și simți. În acest fel îți validezi durerea și o onorezi. Accepți că nevoile tale nu sunt îndeplinite și încetezi să mai ceri atât de multe de la persoane care nu pot sau nu sunt dispuse să ofere ce cauți. Comunici deschis cu celălalt, fără să ascunzi prin ce treci, acceptând că în viață lucrurile nu ies așa cum ți-ai dori tu. Pot ieși chiar mai bine. Ai încredere că vei găsi ceea ce este pentru tine. Eu am găsit o nouă prietenie – mai vulnerabilă, sinceră, autentică. Una în care oamenii lucrează la ei, își dau voie să aibă păreri diferite și să admită că nimeni nu e perfect. Cum am zis – iubirea de sine e până la urmă un work in progress. Simt că încă lucrez la ea pentru că nimeni nu e perfect, nici măcar eu care am scris aceste rânduri. Probabil că acum lumea mă vede ca cea mai imperfectă dintre toți, dar e okay, eu mă iubesc pe mine.

Pune și tu în practică!

Fiecare om are altă viziune despre cum arată iubirea de sine. Te încurajez să găsești cum îți poți onora nevoile cu adevărat în propriul tău proces de iubire de sine. Pune preț pe ce descoperiri faci, la fiecare pas, în această nouă călătorie.

Cu mare drag,

Psiholog Mădălina Dan ❤ 

Susține Mișcarea Ceva Diferit!

Dacă acest articol te-a mișcat,

Dă-l mai departe,

Să fie și altul ajutat!