#CevaDiferit

Trigger warning: acest text abordează subiecte precum a le face pe plac celorlalți, cenzură si liberă exprimare, artă și integrarea perspectivelor diferite. Dacă oricare dintre următoarele subiecte ți se pare foarte deranjant în vreun fel, recomand să îți asumi responsabilitatea pentru sensibilitățile tale. Ai fost avertizat în prealabil ca să nu citești dacă consideri că ai putea fi foarte deranjat; iar dacă o faci, ai fost informat în avans despre conținutul textului, deci asumă-ți responsabilitatea pentru triggerele și interpretările tale. Mersi 🙂

Introducere

,,Eu sunt Jack și mă simt ofensat.” Cine-i Jack, nu știm, dar e clar că se simte ofensat de ceea ce scriu. Și acum cineva o să se simtă rănit pentru că o să spună cum jignesc și discriminez femeile fiindcă am folosit numele Jack (ironie).

,,Eu sunt Miruna și mă simt ofensată.’’ Ca să fim politically correct… dar acum se va supăra cineva pe nume Miruna pentru că am folosit acest prenume (ironie). Ai înțeles absurditatea situației?

Ideea de bază e că nu poți trăi pe această planetă și să te exprimi autentic fără a ofensa pe cineva. Chiar și dacă intenția nu e asta, o persoană tot va fi ranită. Și după multe procesări și dezbateri în terapie, am ajuns la concluzia că nu pot mulțumi pe toată lumea. Ce realizare, nu-i așa (ironic)? Arta mea nu poate fi făcută fără să dea trigger măcar unui om. Dacă vrei să nu ofensezi pe nimeni și să le faci pe plac celorlalți, poți să trăiești, la fel de bine, în cenzură.

Dincolo de people-pleasing

Ce pot face eu, în schimb, este să mă asigur de intențiile și de mesajele din spatele articolului, poeziei, operei pe care o scriu. În 95% din cazuri, acesta e menit să ajute oamenii să conștientizeze tipare problematice din viața lor. Chiar dacă uneori, mesajul poate fi zis mai direct sau mai dur, întotdeauna mă gândesc la posibilele lui interpretări din unghiuri diferite și țin cont prin trigger warnings sau disclaimere când este necesar de menționat. Și da, normal că nu e plăcut și face valuri când te regăsești în ceva dureros sau problematic. Deci, nu m-aș mira ca cineva să se simtă ofensat. E ca și cum ai merge la terapie și te-ai aștepta să ți se spună că ești perfect. Scuze, frate, dar cred că ai greșit ușa, perfecționismul era mai încolo (acum, evident, am supărat oamenii care se cred perfecți -ironie). E la fel cu un articol de dezvoltare personală sau cu arta. Dacă nu ofensează pe nimeni sau nu apasă butoane, sincer, cred că e degeaba. Arta e menită să te atingă, să te facă să procesezi, scoțând la suprafață multe emoții, idei, amintiri. Cel mai util pentru tine este să înțelegi acest lucru și să ți-l asumi mai ales când chestia respectivă e strict experiența personală a omului care o scrie. Acum o să auziți lumea cum comentează ,,și-a permis persoana aceasta care ofensează lumea să scrie un articol depre cum să nu te simți rănit, măi omule…după ce m-a și ofensat’’ (aceasta a fost o glumă, dar sunt convinsă că unii s-au supărat și de la acest lucru).

Sunt o grămadă de oameni pe planeta Pământ și sunt convinsă că nu putem rezona chiar cu toți. Sunt sigură că cineva o să zică ,,tu ai doar perspectiva ta de tipă de 26 de ani, nu știi tu prea multe în viață’’ (ironie). Da, am doar perspectiva mea. Din păcate nu o pot avea pe cea a stâlpului din colț că încă nu am devenit stâlp și nici pe a ta că nu m-am metamorfozat în tine (ironic). Oare perspectiva cui altcuiva aș putea să o am înafară de a mea? Mi se pare, sincer, o întrebare foarte retorică (ironie).

Am doar perspectiva mea și îmi știu limitele. Am 26 de ani, nu 50. Trăiesc în România, deci am o anumită gândire datorită culturii în care m-am născut. Nu o să pot gândi ca o femeie de religie musulmană pentru că am religie ortodoxă. Nu am de unde să știu ce înseamnă să fii căsătorită sau să ai copii pentru că nu am. Nu rezonez prea tare cu ideea de a ,,fi măritată și a avea copil’’ pentru că acesta nu e punctul cheie al vieții mele și cred că, oricum, viața mea e mai mult de atât. Cu toate acestea, respect persoanele care au decis să trăiască în acest mod. E okay să fim diferiți și nu mi se pare că e un capăt de lume dacă sunt singură și fericită, cel puțin pe moment. Nu văd o problemă în a fi feministă (feministă promovând egalitatea, nu ideea conform căreia femeile sunt deasupra bărbaților – acela e doar feminism prost înțeles) și dacă vreau să înțeleg puncte de vedere diverse, apelez la empatie, la a citi cărți, a discuta cu oameni și a cere feedback. Oricum, nu aceasta e ideea. Ce am vrut să subliniez este modul în care gândesc eu.

Eu trăiesc așa – sunt sensibilă, îmi place să scriu și să spun ce simt, ador să recit poezii. Am emoții intense, iar arta mă ajută să le procesez. Analizez foarte mult situațiile prin care trec și reflectez constant la ce pot face mai bine în viață. Îmi plac discuțiile profunde și stau departe de persoane superficiale. Sunt selectivă la oameni și din acest motiv am prieteni foarte faini, empatici și plini de compasiune. Eu trăiesc prin artă, prin scris, prin poezie (sau arta trăiește prin mine). Și la fel cum eu nu îți cer ție să te schimbi pentru că nu îmi place mie, la fel mi se pare mie corect și de bun simț să nu îmi ceri să fiu altcineva. Cred că diferențele ar merita să fie respectate și acceptate, în loc să ne schimbăm unii pe ceilalți. Totuși, da, așa e. Nu pot să fiu pe placul tuturor. Dacă aș fi, aș muri o copie și nu aș mai sta asumată în originalitatea mea.

Asta sunt eu. Îmi pasă enorm de mult de oameni. Atât de mult încât am ajuns să mă cenzurez din cauza aceasta. Cu toate acestea, după multe căutări interioare, concluzia este că eu contez , exprimarea mea contează și arta mea contează. Nu pot face nimic în lumea aceasta fără ca simpla mea existență să ofenseze pe cineva. Oricât de mult încerc să împac pe toată lumea, cineva tot se va simți nemulțumit în final. Dacă vorbești cu 3 oameni despre ce scrii, se supără numărul 4 că a fost și el, în trecere pe acolo și nimeni nu l-a întrebat ce crede. Aia e. Este nevoie în final să te exprimi, să spui ceea ce simți și să îți asumi consecințele și orice fel de reacții. Eu nu scriu pentru că vreau ape line, mai bine să facem valuri, măcar se schimbă ceva. Poate unii vor vedea cum li se ating rănile prin ce citesc și se vor simți ofensați sau poate alții vor fi doar hateri… dar e okay, până la urmă, și asta. Deși na, uneori îmi e greu să îi înțeleg pe hateri. Dacă nu îți place ceva, de ce îți consumi resursele pentru a urî și a da comentarii răutăcioase? Mai bine ai investi acel timp în a construi ceva de care îți place sau a te îndrepta spre un lucru cu care chiar rezonezi. Dacă nu îți place, mai bine eviți să asculți sau să citești. Te scutește de o durere de cap în plus. (Până la urmă, e nevoie să le mulțumești și la hateri – ei își fac timp să investească resurse precum timp și energie pe tine.)

În fine, ne întoarcem la Jack și Miruna. Cine e Jack sau Miruna, nu știm, dar e clar că se simt ofensați. Și ei pot fi oricine citește ceva scris de mine și se simte ofensat. Poate ești chiar tu, persoana care citește aceste rânduri. Ideea este că pot spune de pe acum ,,intenția mea nu e să rănesc pe nimeni.’’ Dar nu pot respira aer fără să ofensez măcar pe cineva, deci cred că e nevoie să mă opresc din aspirații nerealiste și să o zic asumat. Da, ce scriu eu este posibil să te ofenseze. M-am exprimat. Întreabă-te pe tine de ce anume te-ai simțit ofensat. Am adus la suprafață ceva cu care îți este greu să te confrunți sau ți-am pus oglinda în față? Unde ești în călătoria ta de vindecare și procesare a rănilor? Eu îți spun unde sunt. Am învățat să pun preț pe mine. Pe libera exprimare. Pe a valoriza arta…și cu toate că poate tu te-ai simțit ofensat (bazat pe rănile tale) eu m-am simțit mai liberă. M-am exprimat și mi-am făcut vocea auzită după ani de zile în care m-am subjugat, mi-am cedat puterea și le-am făcut pe plac altora. Acum trăiesc viața pentru mine. Cred că dincolo de oricine se simte ofensat, arta mea aduce un plus de valoare unor oameni. Ajută la vindecare, la procesări, la exprimarea liberă a ceea ce simțim. Deși unii se simt răniți, e nevoie să vedem plusul de valoare pe care îl aduce arta, comunicarea și libera exprimare în viața oamenilor. Cu toate că unii se vor simți ofensați, e un risc pe care îmi doresc să mi-l asum. Poate alții se regăsesc și văd că, în sfârșit, cineva îi înțelege. Cam asta e ceea ce fac și cu arta mea – încerc să ajut oameni. Acum că unii se mai simt și ofensați pe parcurs, se mai întâmplă. E un rău necesar. Nu am cum să fiu perfectă, dar am cum să fiu autentică și atâta timp cât eu sunt împăcată cu mine, asta e cel mai important. Să sperăm că acest articol nu v-a ofensat prea tare.

Concluzie

În concluzie, acum că am menționat faptul că a rămâne în concordanță cu valorile și viziunile mele este important în arta pe care o creez, aș dori să mai adaug ceva. Ca să soluționez, măcar parțial, probleme legate de conținut, voi oferi pe viitor trigger warning la fiecare articol postat unde eu consider că cineva își poate lua trigger pe o anumită temă. Bineînțeles, nu îi pot mulțumi pe toți, dar măcar îmi asum responsabilitatea părții mele, fără a modifica conținutul (dacă eu nu consider că este necesar). Și, în final, ar fi frumos, măcar parțial, un minim de conștientizare asupra interpretărilor și viziunilor tale legate de oricare text pe care îl citești din partea mea. Ce a vrut să zică autorul este o întrebare foarte reală și pertinentă, ar ajuta să întrebi autorul atunci când ai foarte multe dileme existențiale. Din acest motiv s-a inventat secțiunea de comentarii – pentru comunicare deschisă și feedback.

În acest text, autorul a vrut să zică că nu le mai face pe plac celorlalți și trăiește fericit și liber exprimându-și arta sa.

Cu mare drag,

Psiholog și artist Mădălina Dan ❤

Susține Mișcarea Ceva Diferit!

Dacă acest articol te-a mișcat,

Dă-l mai departe,

Să fie și altul ajutat!